Totul despre freelancer

Afla acum totul despre cum sa fii un freelancer bun

Guest Post-uri

Poti publica si tu guest posturi. Iti ofer un mod eficient de promovare. Contacteaza-ma acum.

Articole interesante

Citeste acum cele mai interesante articole de pe blog

Lumea digitala

Descopera prin intermediul blogului lumea digitala. Atentie, s-ar putea sa-ti placa.

Un scurt extras din Crăciun Roșu de Dan Emilian Tinică

N.C.: Eu v-am spus ce aveaţi de făcut, dar voi nu aţi făcut aşa. Trebuia să trageţi! Trebuia să trageţi un foc de avertisment şi dacă nu încetau trebuia să trageţi în ei. În primul rând trebuia să trageţi la picioare.
E.C.: Să fi tras în ei, să fi tras la picioare şi cei care cădeau să fi fost băgaţi în beci, ca să nu mai poată ieşi niciodată de acolo.
N.C.: De ce n-aţi făcut ce v-am spus eu?!
VASILE MILEA: Vă raportez, tovarăşe secretar general, că n-am înţeles acest lucru. Am căutat în toate regulamentele militare şi nu am găsit nicăieri prevăzut că armata trebuie să tragă în popor.
N.C.: Dar eu ce v-am spus vouă?!
TUDOR POSTELNICU: Noi aşa am înţeles, dar vom face cum ordonaţi dumneavoastră.
N.C.: Ştii cum ai procedat tu, Milea? Aşa cum ai trimite pe front trupe neînarmate ca să fie decimate de duşman.
Ştiţi ce meritaţi voi? Să fiţi puşi în faţa plutonului de execuţie.
TUDOR POSTELNICU: Aveţi dreptate, tovarăşe secretar general. Eu am fost un activist devotat partidului şi indiferent ce va fi cu mine, chiar dacă n-am să mai fiu în această funcţie, voi rămâne acelaşi activist credincios şi voi duce la îndeplinire sarcinile pe care mi le veţi da.
N.C.: (către Iulian Vlad) Şi trupele voastre de securitate unde erau? De ce n-au acţionat? Şi ele aveau gloanţe de manevră?!
(Iulian Vlad a intrat în toiul discuţiilor chemat de Silviu Curticeanu şi s-a aşezat undeva spre coada mesei,
în picioare.)
IULIAN VLAD: Am crezut că lucrurile se liniştesc.
N.C.: Curticeanu, te rog să convoci Consiliul de Stat. Să se facă imediat decretul şi să fie destituiţi din funcţie Milea, Postelnicu şi Vlad.
SILVIU CURTICEANU: Am înţeles!
N.C.: Te rog să te interesezi dacă Coman a ajuns la Timişoara şi să‑mi faci imediat legătura cu el.
GOGU RĂDULESCU: Tovarăşe Ceauşescu, eu v-aş ruga să nu luăm această măsură, pentru că nu este acum, aşa consider eu, momentul, să-i lăsăm să vedem cum vor acţiona şi după aceea să luăm măsurile care se impun.
CONSTANTIN DĂSCĂLESCU: Şi eu, tovarăşe Ceauşescu, sunt de aceeaşi părere. Consider că nu este acum cazul să luăm această măsură.
N.C.: Manea tu ce părere ai?
MANEA MĂNESCU: Tovarăşe preşedinte, şi eu cred că nu este acum momentul pentru această măsură.
GOGU RĂDULESCU: Tovarăşe Ceauşescu, vă rog să nu luăm acum această măsură, ci să-i lăsăm să vedem cum vor acţiona. După aceea vom vedea ce măsuri se impun a fi luate.
Dan Emilian Tinică
N.C.: Îi lăsăm pe ăştia să demonstreze şi noi nu luăm nici o măsură?! Voi ştiţi cum a fost, în 1945, în această piaţă. Au tras în noi şi nouă nu ne-a fost frică de ei. Eu eram aici, în piaţă, împreună cu Doncea şi cu Pătrăşcanu. (Face o pauză.)
Deci nu sunteţi de acord cu măsura propusă?! (Trânteşte hârtiile din faţa sa şi se ridică de pe scaun.) Atunci alegeţi-vă alt secretar general! (Se îndreaptă spre uşă.)
SILVIU CURTICEANU (se repede după N.C.): Nu aşa, tovarăşe secretar general. Eu niciodată n-am să vă părăsesc, voi rămâne totdeauna lângă dumneavoastră.
CONSTANTIN DĂSCĂLESCU (se ridică de pe scaun): Nu se poate, tovarăşe secretar general, noi nu asta am vrut!
(În acest moment toţi cei prezenţi se ridică de pe scaune. E un moment de confuzie. E.C. se îndreaptă spre N.C. şi-l convinge să se întoarcă la scaunul său.)

Acesta este un scurt extras din Crăciun Roșu de Dan Emilian Tinică.

Crăciun Roșu de Dan Emilian Tinică

Uriaşa revoluţie izbucnită cu furie din nemulţumirile şi frustrările unui popor umilit şi înfometat, ţinut în lesă zeci de ani de un dictator paranoic, care a început la Timişoara, dar, care, în scurt timp, s-a întins pe întregul teritoriul țării a fost un eveniment cu totul şi cu totul deosebit, singular în istoria de peste 150 de ani a României moderne, care nu trebuie uitat de generaţiile următoare, care trebuie amintit cât mai des tinerilor noștri, atât de dezorientaţi şi de lipsiţi de idealuri în această lume mercantilă în care s-au născut şi sunt obligaţi să trăiască, care caută, de cele mai multe ori, salvarea peste mări şi țări ca eroul din poveste. Evenimentul trebuie reamintit permanent noilor generaţii născute cu puţin înainte sau după 1989, în pofida încercărilor persistente, mai mult sau mai puţin voalate, de a arunca în uitare Revoluţia din decembrie, de a o minimaliza sau discredita, încercări făcute chiar de cei care au profitat cel mai mult de pe urma ei.
Aceasta este prezentarea operei Crăciun roșu despre care poți citi mai multe de la Sorina prin link-ul atașat.

Jocuri și pornografie? WTF

Pe vremea când celebrul mIRC domina internetul, eram gammer, dar nu unul înfocat. Și mă jucam anumite jocuri precum Counter Strike, unul dintre cele mai atractive jocuri pentru mine, avusem propriul server, eram un jucător bun. 
Jocurile sunt bune, sunt distractive, relaxante sau îți oferă doza de adrenalină.
Totodată jocurile provoacă dependență. În momentul în care mi-am dat seama că devin dependent de joc și mă jucasem plictisit, mi-am pierdut tot farmecul. 
Îmi ridicasem un semnal de alarmă. De ce dracu mă joc și sunt plictisit? Un aspect al jocului nu era antiplictiseala? 
Jocuri și pornografie? WTF

Ei bine, așa cum spuneam, mi-am pierdut tot farmecul asupra oricăror tipuri de jocuri video pe telefon sau calculator. 
Nu m-am mai jucat de ani de zile. Și iată-mă, deconectat de la lumea jocurilor, trăiesc și nu sunt plictisit. Sunt multe remedii împotriva plictiselii care nu mă fac să devin dependent.

În prezent, nu am decât un telefon simplu, nu smartphone și chiar așa, nu aș avea nici măcar un joc instalat, decât dacă ar fi unul educativ. 
Dar mă uit în jur și observ cum adolescenții și copiii mici au dispozitive performante pe care le utilizează des pentru jocuri și pornografie. Oare este normal acest lucru? Este normal ca ei să fie dependenți inclusiv de o rețea de socializare, uitând cel mai important aspect al socializării? Este normal ca la un eveniment, majoritatea să socializeze pe Facebook sau să se joace? 

Barosanul Angry Birds cred că a zăpăcit mințile adolescenților și nu numai. Din punctul meu de vedere, consider că este în regulă să ne jucăm, însă atunci când orele trec neobservate, cafeaua dă în foc, profesoara vorbește singură, banii se evaporă din buzunar, consider că trebuie să luăm măsuri sau să ne oprim. Suntem dependenți de multe alte lucruri, chiar trebuie să fim dependenți și de jocuri?